Tu esti altfel...

  Stau... singur... si intr-o seara rece, plina de ploaie si gheata, de nori suri, ce pling, parca deasupra pamintului, si intensifica starile reci ale sufletelor... Ma plimb prin ploaie, caci ea, ea ma intelege... este la fel de singuratica... toti fug de ea, si nimeni.. nimeni nu o intelege pe ea... Dar e atit de frumoasa... atit de frumoasa, incit... pur si simplu nu o pot descrie... ea-mi e alaturi, si-mi serveste drept inspiratie in aceasta saraca in sens postare, ce-mi este de inteles numai mie... Caci tu, nu simti ce simt eu... Tu simti alceva... Si, posibil nici nu vei simti vreodata.... A inceput ninsoarea, ce a devenit senzatie in ianuarie... Natura duce o lupta cu omul, omul, cu alti oameni, iar eu cu mine, sau mai bine zis cu sufletul meu, cel putin ceea ce a ramas din el, in rezultatul dezamagirilor de la fiecare pas...  Traim intr-o lume friguroasa... prea friguroasa... prea rece...Ne adaptam treptat la conditiile impuse, ne jucam cu viata, ne permitem ceea ce nu am putea...si nu intelegem... Oare cum poti fi fericit, intr-o astfel de lume? Ce ne poate salva de la aceasta racire globala.... Afara soarele arde planeta, iar in interior noi simtim raceala... raceala ce nu poate fi incalzita nici de cele mai strapungatoare raze solare... Suntem singuri... Avem sute de prieteni pe Facebook, 10 in viata, 3 care ne vor ajuta la nevoie si... cel mult 1 care ne intelege ... Trist nu? Adevarat sau nu? Suntem singuri pe un teren de lupta unde fiecare isi apara interesele proprii, noi nu jucam in echipa... noi nici macar nu incercam asta, deoarece ne temem... De ce?
  Dar, treptat, toti simtim... incepem sa invingem, ne ridicam la suprafata... gustam aerul ce este diferit... Mai dulce, mai cald, mai intens.... Dar cine sau ce ne ridica? Ce ne scoate din acea lupta egoista unde nimeni nu cistiga? Este oare vreo forta supranaturala? NU! 

   Adevarul amar e ca noi... oamenii, incercind sa iesim din acea cusca, nu ne putem ridica, zbura singuri, ci doar cu cineva, cineva, caruia nu-i va pasa de cine suntem noi, cineva, care printr-o privire ne va ridica mai sus de ceruri si ne va inalta acolo, sus... Acel loc, plin de perfectiune, acel rai, in care ne aflam, plin de sentimente profunde, ce nu pot fi cumparate sau cersite... e acel sentiment, ce invie, ce aprinde focul chiar si in cele mai inghetate suflete...
  Traind aceasta euforie, ce  nu se compara cu nimic, nu poate fi creata de nic un drog si ne invie... Ne face sa vedem frumosul, dincolo de limite... de ceea ce vedem si simtim... e EA... Am vorbit mult de Ea si in trecut, dar e greu... Fiecare baiat o are pe Ea, iar daca nu o are, o va avea... cea care-i este fericirea...
   Si... O simt... O simt, o vad, parca, dar ma tem... de ceva, ce parca-i straniu, dar parca-i atit de real.... Stiu, ca imi va fi mai bine, daca o vad, si... daca spun lucrurilor pe nume, dar nu... simt ca ceva ma opreste si... nu sunt suficient de puternic sa mentin acel ceva.... Ca sa ma mai opreasca, pentru ca simt... ceea ce nu am simtit... nu ma ridic, dar... sunt multumit... Am nevoie de asta... Dar cedez, acum... Sumt ca mai rezist...
Si totusi... ma faci altfel... ma plamadesti dinou... si mie-mi place... pentru ca tu... tu esti altfel...  Pentru mine tu nu esti frumoasa, ci senzuala, esti mai mult decit atit, esti, mult mai mult decit o fiinta, esti o taina, esti ceea, ce ma face sa gindesc altefel, esti ceea ce privindu-ma, ma faci atotputernic, zimbetul  tau este fericirea mea, parul tau, este mingierea mea, iar ochii, ei sunt cei, ce ma strapung, ce ma fac sa lupt, zi si noapte, o viata, pentru acea privire, ce este pentru mine un crez... Tu esti altfel... Tu nu semeni tuturor, pe tine sunt gata sa te ascult o viata si sa cedez... Sa-ti dau tot ce am mai bun, si sa-ti fiu alaturi... pentru ca tu... esti altfel... Creezi in  mine ceea ce credeam ca a murit, si este mai puternica, nu o pot explica, sunt incapabil... Tu esti altfel... Tu esti lumina, tu esti ceata ce o iubesc enorm de mult, pentru ca ea... ea iti creaza propriul univers, mic... Tu esti intruparea Afroditei, tu esti Dragostea...
 Tu esti altfel... Pentru tine sunt gata sa lupt... mereu... pentru ca simt... simt ca tu esti altfel... iar eu, eu sunt gata sa plec, spre necunoscutul ce ma paste in afara, in afara acestui teren, unde luptam... dar e sigur, cu tine unt gata sa ies de aici, sa las nepasator tot si sa merg cu tine... spre necunoscut, spre magie... Sa te tin de mina si sa fiu fericit, pentru ca tu esti altfel... Esti ceea ce visez...